Semnificatia plansului la copii

Inca de la nastere noi, parintii, avem ideea ca un copil trebuie oprit din plans atunci cand ii dam ceea ce are nevoie, moment in care el se va linisti si noi la fel si ca asta este dovada ca suntem parinti care tin la implinirea emotionala a copiilor lor . Si da, este de apreciat ca parintii de azi au aceste preocupari si fac tot ce pot astfel incat copiii lor sa se simta intr-un mediu sigur si prietenos.

Totusi bebelusii odata ajunsi pe lume te provoaca ca si parinte sa gasesti noi si noi metode de “supravietuire”, de bunastare in familie mai corect zis pana ce copilul devine adult as zice.

Uneori insa copiii nu pot fi linistiti in mod simplist asa ca parintii ajung sa apeleze la tot felul de strategii: leganat, mancare, cantat etc. Pe moment copilul se linisteste si parintele e multumit insa nu la multe ore distanta acesta observa cu stupoare ca bebelusul nu doarme bine, se trezeste des si plange. Parintele se apuca si il linisteste cum stie el mai bine … dar observa relatia de dependenta intre copil si metoda respectiva.

Care este oare capcana in care tocmai a cazut parintele? Capcana are legatura cu propria noastra copilarie si raspunsul parintilor nostri la plansetele si stresul nostru, ca si copii.

Se pare ca s-a transmis inconstient aceasta reactie automata la plans, aceea de a opri plansul cu orice pret. Cand de fapt plansul ajuta copilul sa se linisteasca, sa se descarce emotional si deci se vindece. Blocand plansul printr-o metoda rapida de calmare nu facem decat sa blocam de fapt exprimarea emotiilor. La copiii mai mari trebuie sa ii invatam cum sa isi inteleaga emotiile si sa le accepte decat sa i le inhibam prin pedepse de exemplu. La bebelusi este suficient sa ii tinem in brate si sa avem rabdare pana se vor calma. Atat timp cand suntem langa ei si ii tinem aproape ei se simt in siguranta si nu vor suferi emotional asa cum ne temem ca parinti.

„Plânsul este o formă de detoxifiere prin care eliminam emoțiile acumulate și durerea interioară. De asemenea, acesta elimina componente inflamatorii , citokine și chemokine. Oamenii care plâng ușor pot avea mai puține simptome de boală și o sănătate mai bună decât cei care își rețin lacrimile” , spune doctorul Deanna Minich.

Dar care sunt durerile unui copil? m-ati putea intreba. El nu are nicio grija, veti spune. Dar nu este chiar asa. Inca dinaintea venirii pe lume, copiii imprumuta din emotiile mamei. Daca aceasta trece prin schimbari diverse si stres de orice fel, aceastea ajung automat la bebelusul caruia ii este dezvoltat sistemul limbic (raspunzator de emotii) inca din primele luni in uter. Mai departe exista stresul nasterii resimtit si de copil chiar daca nasterea este considerata “normala”, apoi durerile bebelusilor legate de colici, dintisori, lovituri si asa mai departe.

Pe langa dureri copiii au si o gramada de nevoi (precum avem si noi, adultii). Acestea nesatisfacute pot crea frustari. Nu spun sa ii satisfacem copilului orice cerinta, chiar nu incurajez asta, ci sa explicam refuzul nostru de a ii oferi ce isi doreste cu calm si pe un ton potrivit, desigur nu prea ridicat si sa ii acceptam emotiile si descarcarea lor pentru ca daca i le inhibam printr-o “calmare rapida” doar pentru a scapa de “enervantul” plans acesta si le-ar putea exprima mai tarziu in moduri mult mai neplacute .

In concluzie plansul poate ajuta la eliberare si studiile arata ca oamenii se simt mai bine dupa ce plang mai cu seama daca au pe cineva drag prin preajma.

Tocmai pentru ca va iubiti atat de mult copiii va incurajez sa ii observati mai mult, sa ii acceptati si mai mult cu tot ceea ce reprezinta ei si sa reactionati la plansul lor cu multa blandete fara sa il inhibati prea mult.

Psihoterapeut Emi Ghinea