ADRESA

Gorjului, Militari
Bucuresti, Sector 6

TELEFON

0799976038

Tu esti autentic? Afla 10 mecanisme de aparare care iti ingreuneaza viata!

Lipsa autenticităţii poate fi o cauza a disocierii personalităţii în urma unei traume din trecut, conştiente sau inconştiente cel mai adesea.

Practic în urma unei traume [vezi mai jos explicaţia completă a termenului], persoana caută inconştient să iasă din acea situaţie dureroasă, dezvoltând mecanisme de apărare.

Problema constă în faptul că aceste mecanisme nu încetează cu timpul şi rămân în personalitatea individului pentru a-l „proteja” chiar şi când nu mai este cazul. Pe termen lung însă aceste mecanisme, neconstientizate, îl înstrăinează tot mai mult pe om de partea lui autentică şi sănătoasă şi el riscă să trăiască în supravieţuire, având poate control asupra evenimentelor din viaţa lui dar nereuşind poate niciodată să fie el însuşi şi să se bucure cu adevărat de viaţă. Trăieşte în apărare, în control…şi cam atât.
Putem numi traumă o experienţă nedorită, şocantă chiar trăită de individ pe parcursul vieţii sale, care inca il afecteaza emotional [chiar daca de multe ori el nu accepta asta/ neaga].

Practic persoana nu realizează că majoritatea acţiunilor sale sunt pe „pilot automat” şi că vin din nevoia ei constantă de a se apara de evenimentul traumantic pe care probabil nu şi-l aminteste decât parţial sau poate „ca printr-un vis”.

Poate aţi observat că există oameni care nu te ascultă când le vorbeşti şi sunt extrem de concentraţi pe discursul lor ulterior, eventual te intrerup, sunt mereu tensionaţi sau defocusati, parcă nu ar fi prezenţi, mecanismele de apărare pot fi regăsite la mulţi dintre noi dar conştientizarea poate face o prima diferenţa între a trăi din inerţie şi în continuă apărare sau a trăi frumos şi autentic. Dar să o luăm cu începutul.
Cele două forme clasice de trauma sunt: trauma existenţială [ex: accidente, violuri] şi trauma de pierdere [prin deces sau nu].
Încă două forme de traume putem menţiona: trauma de ataşament [Traumele din copilărie au adesea legătură cu relaţia părinte-copil , iar prezenţa traumelor din copilărie poate include un ataşament nesigur la individ, dificultate ce se poate manifestă pe tot parcursul vieţii sale ] şi traumele de sistem de ataşament [în sistemul de ataşament apar violenţe, perturbare emoţională, incest etc]
Indivizilor care au trecut prin traume [şi care nu au făcut nimic pentru a le înţelege şi depăşi] le poate fi greu să stabilească relaţii sănătoase cu alţi oameni căci în urma traumei posibil că au pierdut legătură cu eul lor şi cu copilul lor interior şi astfel neintelegandu-se pe ei le este greu să îi cunoască pe ceilalţi aşa cum sunt. Practic realitatea lor înconjurătoare este percepută prin intermediul oglinzii lor interne care este distorsionată. Astfel sunt afectate toate relaţiile lor de zi cu zi dar în special relaţiile foarte apropiate de tip părinte-copil şi mai ales relaţia de cuplu.
Se pare că după o experienţă traumatică persoana are parte de un clivaj [oscilaţie emoţională= instabilitate a individului] între partea sa sănătoasă şi o parte traumatizată plus o parte supravieţuitoare ce vine în “ajutorul” celei traumatizate pentru a ieşi pe moment din situaţia nedorită ; problema e că pe termen lung aceste părţi supravieţuitoare să nu ia din ce în ce mai multă amploare creând adevărate mecanisme de apărare iar riscul este mare ca persoană să-şi piardă din autenticitate atunci când trauma nu este integrată sau macar înţeleasă.
Multe strategii de supravieţuire pronunţate la individ pot fi interpretate ca şi tulburări de personalitate, când de fapt sunt şi o exprimare a faptului că trauma încă “lucrează” şi rămâne prezenta indiferent de anii care trec, dacă nu se lucrează pentru depăşirea ei.
Există mai multe tipuri de strategii ce utilizează structuri supravieţuitoare [mecanisme de apărare] ,o să le numesc mai jos şi o să scriu mai multe despre ele într-un articol viitor:
Mecanisme distructive [primitive]:
1-negarea sau refularea
2-fixarea excesivă asupra prezentului [ignorarea trecutului şi dorinţa de a nu mai vorbi despre el]
3-evitarea amintirilor traumatice
4-ignorarea problemei
5-controlul emoţiilor/ bolilor prin alcool, droguri, medicamente [exclusiv fizic] şi reprimare
6-controlul altor oameni [cel puternic traumatizat încearcă să domine! ]
7-căutarea compensaţiilor [subsitute de sentimente pozitive prin: alcool excesiv, acte sexuale compulsive]- evadarea din propriul Sine
8-creearea de iluzii [ex: gândesc că le-ar fi mai bine dacă alţii s-ar achimba şi atunci refuză să lucreze cu ei înşişi pasând vina, evident asta le creeaza si mai mulote probleme]
9-agresivitate latentă în urmă atitudinii de supunere [agresivitate pasivă]
10-descărcarea sentimentelor nedorite asupra altor persoane [inducerea fricii către ceilalţi de exemplu, pentru a o scoate din afară propriei fiinţe şi a o atribui altcuiva]
Mecanisme de apărare mai puţin primitive – pot fi utile pe termen scurt, trebuie conştientizate şi înlocuite pe termen lung!
-Intelectualizarea [concentrare excesivă pe gândire, totul este judecat tinand cont doar de factorul raţional si ignorand emotia]
-deplasarea gândurilor [distragere prin alte activităţi] – precizez că pe termen scurt mecanismul de distragere prin înlocuire cu activităţi pozitive poate fi de ajutor atât timp cât nu ignorăm problema si lucram la ea!
Mecanisme de apărare mature /constructive!
-comunicarea asertivita
-umorul
Dacă te regăseşti în cele de mai sus sau ai relaţii cu oameni care sunt în apărare [nu intamplator ai relatii apropiate cu acestia!], poate nu ar fi rău să încerci să te cunoşti mai bine şi să identifici ce poţi lucra în plus cu tine pentru a evita să cazi în capcanele altora sau chiar în propriile capcane care te îndepărtează de oameni şi de tot ceea ce îţi doreşti de fapt!
Sunt sigura ca vei reusi!

Psihoterapeut Emi Ghinea 0799 976 038
www.psihoterapeut-bucuresti.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Please wait...

Vrei sa fii la curent cu cele mai noi cursuri/evenimente?

Avem nevoie de email-ul si de locatia ta.