Mai jos voi exemplifica o abordare mai pozitiva a acestei suferinte, depresia.
„Depresia este o boala care are tendinta de recurenta, asa cum cancerul are tendinta de metastaze. Atentie: o tendinta nu este o certitudine, acest termen inseamna ca, in absenta eforturilor sau a schimbarilor stilului de viata, daca se continua totul ca inainte, suferintele noastre vor avea tendinta de a o lua de la capat.
De aceea azi ne interesam de prevenirea recaderilor: nu le mai spunem pacientilor nostri sa uit, ci sa-si modifice stilul de viata, modul de a gandi. Nu incercam neaparat sa-i linistim ci sa le deschidem ochii, dandu-le in acelasi timp speranta.
Le spunem <Ganditi-va la ce a fost> nu ca sa ii speriem, ci sa-i motivam sa aiba grija de ei insisi. Acesta e rolul psihologiei pozitive [sau al dezvoltarii personale as zice eu].
Cand cineva e vindecat, trebuie desigur sa reuseasca sa nu se mai gandeasca prea mult la ceea ce ar putea merge prost ( il poate ajuta psihoterapia), ci si sa se gandeasca mai bine la ceea ce ar putea merge bine (acesta e rolul psihologiei pozitive).
Si totusi psihologia pozitiva nu e nici paravan ca sa nu se vada problemele, indemnand pacientul sa-si intoarca atentia doar catre aspecte fericite si vesele ale vietii sale, cu riscul de a uita ca adversitatea si nenorocirea fac si ele parte integranta din aceeasi viata. Nu este o viziune himerica asupra existentei, care ar consta din speranta ca viata sa fie blanda cu noi, sau de a ne stradui din toate puterile sa o vedem astfel.
In mod evident, este ceva mai ambitios, mai complicat si mai subtil decat toate acestea…”
Trei dintre cele mai importante reguli pentru punerea in practica a psihologiei pozitive:
- important este ceea ce fac si nu ceea ce stiu
- nu asud, nu sunt fericit [exercitiile fizice sunt foarte benefice, iar daca clientul simte ca nu are putea sa le faca regulat psihoterapia il poate ajuta sa isi mentina interesul pentru acestea]
- a persevera
Si nu uita sa fii fericit – C Andre