Nevoia de atasament face parte din necesitatile fundamentale ale oricarei fiinte umane , fiind innascuta si avand scop adaptativ- ce mareste durata probabila de viata a individului.
Interactiunea cu ceilalti este esentiala in dezvoltarea individului si are ca baza, conform teoriei atasamentului dezvoltata de John Bowldy, relatia primara de atasament dintre mama sau substitulul sau [o sa ii spunem in continuare mama, insa retinem nuanta] si copil, indeosebi din primul an de viata.
Dezvoltam in primul an de viata deci aceste scheme de interactiune si conectare care se reflecta mai tarziu in majoritatea relatiilor noastre, mai cu seama in relatia de cuplu [in care retraim inconstient momente similare vietii din familia de origine].
In cabinetul de psihoterapie observ adesea cum cele mai mari suferinte ale oamenilor au legatura cu aceste probleme de conexiune, fie ca ajung la mine individual sau in cuplu.
Bowldy vorbeste despre patru tipuri de atasament pe care le voi descrie succint mai jos, intrucat exista in ultimul timp surse suficiente pe acest subiect.
O sa insist insa pe aspecte legate de influenta si impactul unui atasament nesigur in cadrul relatiei de cuplu, cea mai intima relatie in cadrul caruia manifestam rani pe care uneori nici nu stiam ca le avem…
Atasamentul securizant este un atasament sigur. Cand e mic, copilul se simte in siguranta langa mama si cauta prezenta ei, conectarea cu ea, insa se simte bine si cand exploreaza mediul.
La maturitate individul cu atasament securizant stie sa dea si sa primeasca [iubire, atentie etc], sa ceara si sa refuze corespunzator o cerere [fara sa se enerveze, spre exemplu]. Putem spune ca este asertiv, din acest punct de vedere.
Insa aceasta asertivitate nu este doar una afisata ci una care vine din faptul ca persoana are nevoile de baza implinite si un echilibru emotional care lasa loc pentru o buna comunicare si tratarea conflictelor intr-un mod sanatos care sa nu spre progresul relatiei si nu spre deconectare.
Atasamentul anxios este un atasament nesigur. Cand e mic, copilul se agita inainte de plecarea mamei dar nu se poate linisti nici la aparitia acesteia. Copilul se simte nesigur referitor la disponibilitatea mamei pentru el, este inconstant si uneori arata resentimente pentru mama.
La maturitate, regasim adesea o persoana dependenta/ nemultumita / geloasa cu multe nevoi emotionale care par foarte greu de satisfacut [mai ales din perspectiva tipului evitant- spun asta pentru ca s-a observat adesea cum partenerii anxiosi atrag parteneri evitanti si invers, din cauza reluarii in mod inconstient a secventei de interactiune cu persoana de atasament].
Atasamentul evitant este deasemenea un atasament nesigur. Copilul pare dezinteresat de contactul cu mama sau efectiv evita contactul ea. Scopul este protectia intrucat a invatat [din experientele anterioare] ca nu se poate baza ca ea ii va indeplini nevoile.
La maturitate individul devine independent si chiar egocentric [cuvantul sanatos in cadrul cuplului este interdependenta], se retrage in sine si evita orice interpreteaza ca i-ar putea face rau emotional. Are nevoie de timp si spatiu pentru a se putea reconecta.
In fine, atasamentul dezorganizat este unul in care copilul este confuz si temator, avand comportamente contradictorii in mod simultan. Cam aceleasi caracteristici se pot observa si la adult. Adesea in aceste cazuri vorbim despre familii puternic traumatizate cu un inalt nivel de distres.
Revenind la cupluri, majoritatea ajung in cabinet cand sunt intr-un blocaj [din pacate de multe ori blocajul este mult prea mare si persistent in timp iar deblocarea este si ea anevoioasa].
Intalnim adesea de un cerc vicios de interactiuni intre partenerul care insista[anxios] si cel care se retrage[evitant sau evitant reactiv, cand evita intimitatea emotionala insa mentine/ provoaca conflictul].
Problema e ca interpretarea si deci reactia partenerului il face pe celalalt sa se teama si mai tare si ii intareste comportamentul ceea ce produce o deconectare si mai mare in cele din urma.
Ce mi se pare important de adaugat aici este ca pozitionarea in relatie se poate schimba de la o relatie la alta, in sensul ca, aceeasi persoana poate deveni cand mai interesata de apropiere daca partenerul este evitant [comportamental], cand mai preocupata de sine daca noul partener este cel care cauta mai intens apropierea, acest lucru dandu-i siguranta.
Desigur exista si relatii intre evitanti [ambii parteneri], adesea aparent functionale dar in timp se poate pierde interesul, pasiunea, dezvoltarea relatiei…
Relatia intre o persoana cu atasament sigur si una cu atasament nesigur poate functiona bine atat timp cat persoana nesigura poate face introspectie si poate corecta anumite aspecte personale.
O persoana cu atasament sigur si o stima de sine ridicata nu va tolera de regula, pe termen lung un partener instabil si acuzator sau indisponibil pentru intimitate emotionala.
In ceea ce priveste intimitatea sexuala, in cazul celor cu atasament securizant lucrurile sunt mai simple, cand ambii parteneri se conecteaza si isi doresc, lucrurile vin de la sine.
In cazul atasamentului nesigur insa, sexualitatea poate fi privita ca o modalitate de conectare/ recoctare pe care o folosesc atat anxiosii cat si evitantii- care nu au spontan alte metode la indemana.
Vindecarea stilului de atasament se poate produce atat in psihoterapie cat si printr-o alta relatie cu o persoana securizata emotional cu care poti crea o legatura emotionala suficient de continatoare.
Emi Ghinea, psihoterapeut sistemic- terapie individuala si de cuplu.
0799976038