Am o prietena terapeut, imi spune adesea ca ea este introvertita si cel mai bine se simte singura. Stiu bine ca in acest gen de afirmatie exista si sambure de adevar dar si evitare. Desigur ca unii avem nevoie de mai multe relatii si socializare iar altora ne este suficient un grup foarte restrans de oameni. Dar un lucru e clar, de conexiune avem nevoie cu totii.
Cel care spune ca are nevoie de timp cu el e posibil sa zica un adevar, dar cand un om are nevoie de timp cu el in detrimentul conexiunii cu altii ceva in relatiile sale nu merge sau nu a mers cum trebuie.
Societatea din ziua de azi ne poate pacali in acest sens, caci toate aceste mijloace de socializare online creeaza iluzia unei conexiuni dar este una superficiala, iar oamenii au nevoie de profunzime in relatii chiar daca nu sunt constienti de asta.
In terapie se spune ca mai mult de jumate din succes e garantat daca relatia terapeutica este una consolidata . Ca terapia inseamna o imbinare a stiintei cu arta. Deci nu suntem savanti, nici magicieni. Noi terapeutii suntem oameni cu sufletul deschis si incercam sa regasim in celalalt vitalitatea, simtirea, capacitatea de a se increde si a se conecta.
Uneori e dificil pentru ca mecanismele de aparare ale oamenilor pot fi foarte puternice, de aceea rabdarea e un alt punct forte. Dar tocmai pentru ca suntem si noi niste simpli oameni, cum le zic eu clientilor mei, putem sa avem dificultatile noastre.
De aceea ii incurajez pe oameni sa isi asculte intuitia inainte de toate. Fie ca aleg un terapeut, un prieten, un partener. Vocea intuitiei, nu fricile, atentie! Fricile sunt mentale, sunt aparari. Sunt semnul unor evenimente dureroase nedepasite. Daca am fi eliberati n-am mai alege „sa traim ca sa nu mai gresim”. Am alege sa traim pentru a ne bucura si pentru a intelege si mai mult acolo unde in urma cu cativa ani ne era greu sa privim.
Etichetele sunt semne ca oameniilor le e frica. Tendinta de a spune : „asta e rau, e gresit” sau „asta e bine, asa se face”. Sigur, vorbesc despre viata, nu despre crearea unui soft sau a unei masini. Aici exista precizie, control. In viata, nu. Si asta e cea mai mare suferinta a oamenilor am observat: lipsa lor de control.
Este adevarat, nu putem controla viata in sine dar putem influenta totusi anumite aspecte care sunt importante pentru noi. Important e sa ne directionam energia in directia corecta. Nu inspre „ce sa evitam” ci inspre „ce sa imbunatatim” ca sa traim mai bine, mai frumos, mai in acord cu noi.
Un lucru este clar: simt ca mi se potriveste manusa meseria. Daca a fost greu drumul? Nu stiu, a fost ceea ce a trebuit sa fie. Ne e frica de suferinta dar eu cred ca nu exista terapeut bun care sa nu fi simtit suferinta „pe pielea sa”.
Suferinta m-a educat, m-a ajutat sa evoluez, m-a facut sa nu mai vreau sa o simt niciodata si totusi sa ii „multumesc” de fiecare data pentru ca mi-a aratat ca am resurse de a face fata. Deci da, a fost greu, personal vorbind. Profesional, ca ani de formare mai putin conteaza. Psihoterapia nu este despre a invata 100 de carti si tehnici ci despre „a fi”. Daca tu ca om nu esti asezat, deschis, calit, ai o limita in a oferi.
Cu drag,
Nu uita: Astept un gand de la tine!