Inspirata de ideile din cartea „Dansul furiei” de Harriet Lerner, m-am hotarat sa scriu acest articol in care sa evidentiez cateva aspecte importante despre FURIE.
Furia este o emotie pe cat de importanta, demna de luat in seama de catre purtator, pe atat de respinsa de cei din jur, mai ales daca purtatoarea este o doamna, „invatam sa ne temem si noi de propria furie, nu numai pt ca atrage dezaprobarea celorlalti, ci si pentru ca indica necesitatea schimbarii”
Femeile sunt descurajate sa isi exprime direct furia si aleg uneori sa o reprime ceea ce le scade stima de sine. Dar si exprimarea tumultoasa a dezacordului , prin intermediul furiei, este nociva si contribuie de asemenea la scaderea stimei de sine. Nu este suficient sa te exprimi cu privire la ceea ce doresti, ci si sa obtii (sau sa accepti ca nu vei putea obtine vreodata acel lucru de la acea persoana)- doar asa furia se va reduce.
Daca furia este exprimata necorespunzator [prin retragere sau atac] probabilitatea ca ea sa creasca este foarte mare si mai mult, riscul este sa iti „contamineze” relatia cu celalalt prin intretinerea unui cerc vicios in care in ciuda eforturilor tale, sau a retragerii tale, sa te indepartezi si mai mult de obtinerea a ceea ce doresti.
Sa te certi ineficient inseamna sa depui efort pentru a schimba persoana de langa tine. Nicio persoana nu se va schimba insa daca nu isi doreste cu adevarat si nu are o motivatie interioara de a o face.
In relatiile de cuplu apare frecvent acest cerc vicios al „luptei pt putere” in care partenerii joaca dansul furiei. Ei vor lua pozitii complementare astfel ca daca unul insista [denumit partener urmaritor/anxios], celalalt se retrage emotional sau chiar fizic [denumit partener distant/evitant].
Se urmareste ca cercul vicios sa fie intrerupt astfel incat partenerii sa nu mai aiba motive de conflict din orice lucru, oricat de minor ar parea. Desigur pasul il poate face oricare dintre ei, si ceea ce ar trebui sa faca este exact… opusul a ceea ce au facut pana acum [Puteti incerca, iar daca va blocati puteti apela la un terapeut]
In concluzie, despre furie: „Mania nu este nici legitima nici nelegitima, mania este pur si simplu. Sa te intrebi daca se cuvine sa te infurii este ca si cum te-ai intreba daca se cuvine sa-ti fie sete <<in fond, tocmai am baut un pahar cu apa, cu un sfert de ora in urma. Cu siguranta ca nu se cuvine sa-mi fie sete. Si , in plus, ce sens are sa-ti fie sete, daca oricum nu e nimic de baut pe aici>>?”
Cu drag, Emi Ghinea- psihoterapeut individual, de cuplu si familie