Intalnesc in cabinet oameni care fac sacrificii (consumatoare de timp si energie -pe care aproape ca nu le mai constientizeaza in tumultul de actiuni pe care le fac pe repede inainte), doar din dorinta de a face pe plac celorlalti.
Pare o normalitate sa vrem sa fim importanti si admirati de toti ceilalti, insa a fi placut de toata lumea este oare posibil cu adevarat? Si daca da, cu ce pret obtinem aceste laude? Ce altceva am putea primi care sa suplineasca nevoia aceasta de a ne simti buni si importanti cu adevarat?
Atasez un citat unde putem gasi o explicatie pt dilema de mai sus: „Omul este divin prin simplul fapt că există. Faptul că nu simte permanent acest
lucru este pentru că, de-a lungul vremii, i-au fost întipărite mental anumite
stereotipuri, prejudecăţi ce ţin de credinţă sau de aşa-zise valori sociale greşit înţelese sau tendenţios interpretate… Omul a fost înzestrat, din start, cu potenţialul de a putea realiza lucruri măreţe şi minunate pentru semenii săi şi pentru planetă. Dar, de cele mai multe ori, el nu reuşeşte să-şi demonstreze capabilităţile şi să le experimenteze, întrucât atenţia îi este abătută în direcţii greşite. El se lasă copleşit de forţa banilor, de importanţa puterii, a funcţiilor deţinute temporar, cade pradă tentaţiei de a se alinia comportamentului social al semenilor lui şi de a pune accentul pe aspecte materiale imediate, fără esenţă şi valoare, care sunt cele promovate la nivelul societăţii”
Eu iti propun asa: nu astepta sa iti spuna ceilalti cat esti tu de bun. Fa ceea ce simti si stii in adancul tau ca te reprezinta si iti da valoare si fa-o cat mai bine chiar daca sunt oameni care iti vor zice ca nu o sa reusesti. Atata timp cat ceea ce faci este moral si in acord cu tine insuti, ai curajul sa mergi in acea directie care te implineste. Nu te gandi la cum te vor evalua ceilalti, nu face lucruri doar pentru a primi ceva inapoi ci fa-le pentru ca simti nevoia sa le faci. Oricum nu vei reusi sa multumesti pe toata lumea, incepe macar sa te multumesti pe tine insuti constientizand evolutia ta pana in prezent. Iar cand zic evolutie nu ma refer la profesia sau starea ta financiara ci mai degraba la evolutia ta spirituala, ca individ integru si mandru de sine.
„A fi NIMENI inseamna, de fapt, a fi foarte MULT, A FI VID SI INFINIT, in filozofia budista”.
Astept sa imi spui si tu, intr-un comentariu: Cat de important este ce cred ceilalti despre tine?
Cu drag, Emi Ghinea