Curiozitatea este un dar minunat pe care toți il primim inca de la naștere.
Cu timpul observ insa ca adultii ajung uneori sa nu isi mai foloseasca aceasta resursa si sa generalizeze sau traga concluzii inainte de vreme, fara a avea prea multe date cand fac unele afirmatii, in relatii cu cei dragi pe care avem impresia ca ii cunoaștem extrem de bine si chiar si cu cei pe care ii intalnim sporadic. „Ne” dam cu parerea prea repede…
Avem de invatat de la copii multe lucruri printre care: sa punem intrebari, chiar daca par banale. Raspunsurie pot fi rampa catre noi intelesuri si noi perspective, mai profunde. Multe lucruri avem de (re)invatat, de exemplu perseverenta. Toate astea sunt parte din noi, doar ca este greu sa o mai accesam in conditiile in care suferintele creeaza mecanisme de aparare.
Multe sunt de reamintit, nu mai spun de bucuria de a trai!
Voi ce ati invatat de la copii dragi din viata voastra?
Emi Ghinea