Un batrân indian îi învaţă despre viaţă pe nepoţii săi.
El le spuse:
“Se dă o luptă înăuntrul meu… este o luptă teribilă între doi lupi. Un lup reprezintă frica, furia, invidia, tristeţea, regretul, lăcomia, aroganţa, ura şi miciuna.
Celălalt reprezintă bucuria, pacea, dragostea, optimismul, umilinţa, bunăvoinţa, prietenia, generozitatea, credinţa şi adevărul. Aceeaşi luptă are loc înăuntrul vostru, şi de asemenea înăuntrul fiecărui om”.
Copii au reflectat la asta pentru un minut. Apoi unul dintre copii l-a întrebat pe bunic:
“Care lup va câştiga?”
Batrânul indian i-a răspuns:
“Cel pe care-l vei hrăni.”
Ce este important sa retinem din aceasta poveste sunt urmatoarele idei:
-in fiecare dintre noi se afla doua forte: binele si raul cu care am luat contact in diferite situatii de viata.
-este necesar sa recunoastem ca atat binele cat si raul coexista in noi [si nu doar binele cum preferam sa credem] pentru ca doar astfel vom putea face fata provocarilor vietii, cu maturitate si asumare.
-daca suntem indiferenti cu una dintre cele doua laturi si refuzam sa o „hranim” aceasta isi va cere mai devreme sau mai tarziu drepturile, moment in care omul ajunge in impas. De exemplu daca ignoram nevoia noastra de dragoste, bucurie si adevar la un moment dat vom claca pentru ca niciun om nu poate trai fara bucurii si fara nevoi satisfacute, vom acumula frustrare si „lupul negru” din noi va capata proportii uriase, care ne pot distruge.
Pe de alta parte, daca ignoram in mod voit suferintele noastre din trecut si nu reusim sa le integram in viata noastra de acum si sa le dam un sens, acestea „isi vor cere drepturile” si vor veni din urma cu forta.
– ceea ce putem face deci este sa ne bucuram de prezent, sa „hranim lupul alb” pentru a prinde putere si sa recunoastem ca uneori, in situatii critice [adesea asemanatoare – dar nu neaparat – cu cele din copilarie in care am suferit si pe care nu le-am integrat cu adevarat- desi poate am tot vorbit despre ele] apare deodata si un „lup negru”, sa-l intelegem si sa-l acceptam cu rolul pe care o data l-a avut in viata noastra [salvator], pentru a-l putea stapani in cele din urma si a-l transforma intr-un lupisor mic mic mititel si inofensiv … cam cat era el in burta lupoaicei la inceput de tot. Si sa-l privim zambind. Si sa-i multumim ca a existat si ca ne-a ajutat sa fim azi cine suntem [chiar daca ne-a provocat foarte mult, asta doar ne-a facut mai puternici….sau nu credeti asta?]
Inchei cu o intrebare…..tu ce faci pentru a-ti intelege si echilibra viata?
Psihoterapeut Emi Ghinea 0799 976 038